Stirile saptamanii

Plante medicinale

Continuam prezentarea plantelor medicinale si utilizarea lor pentru a trata diferite afectiuni. Daca preferati un tratament natu­rist, atunci veti afla de la noi care sunt indicatiile plantelor cu care se lauda tara noastra. Vegetatia noastra este foarte bogata, de aceea exista o serie de sortimente de plante medicinale. Vracii le foloseau inainte, iar noi acum optam pentru o intoarcere la natura tomai pentru ca este cu mult mai sanatos pentru organismul nostru.

Aloe Vera

Denumirea plantei: Aloe Barbadensis Miller data de botanistul Miller. Planta de Aloe provine din insulele Barbados, cunoscut? sub numele de Aloe Vera.
Descriere: Apartine familiei Liliacee; exist? mai mult de 200 (unii autori afirma chiar 300) de specii de Aloe, dar Aloe Vera este cea care prezinta cel mai mare interes stiintific. Datorita aspectului sau, se poate confunda cu un cactus. De fapt, se inrudeste cu usturoiul si ceapa.
Are inaltimea de 75-125 cm, avand circa 20 de frunze late, groase, in forma de lance, cu marginile in forma de dinte de ferastrau, care cresc de la nivelul solului. Greutatea unei frunze atinge intre 700-1.500 grame. Floarea este de forma cilindrica galben-rosiatica. Este cultivata in insulele din Marea Caraibelor, Republica Dominicana, Barbados, Jamaica, Puerto Rico, Texas; California, Arizona si Mexic, India, planta neputand creste in zonele geografice unde temperatura coboara pentru mult timp sub 0 grade C. Ii plac temperaturile de 35-40 grade.
Boli in care poate fi utilizata: Toate partile plantei Aloe Vera pot fi folosite. Coaja este folosita in special ca laxativ in timp ce pulpa a fost pusa pe arsuri sau pe alte tipuri de rani de mii de ani. In afara efectului mai degraba farmaceutic/curativ, Aloe Vera a fost utilizata intr-o serie de produse cosme­tice avand puternice proprietati emoliente.
Aloe Vera se recomanda in:
- Afectiuni ale aparatului digestiv: Echilibrant remarcabil al sucurilor gastrice si gastroprotector neintrecut, regleaza hiperaciditatea gastrica, cicatrizand leziuini gastrice si reface flora intestinala. Diabetul zaharat de tip II (al adultilor de peste 35-40 de ani) poate fi reglat foarte bine sau chiar vindecat prin consumul a 25 ml de suc inainte de mesele principale. Vindeca insuficienta hepatica, constipatii, stomatite.
- Afectiuni ale aparatului cardiovascular si ale sistemului limfatic: anemia, angina, arteroscleroza, hemoroizi, degeraturi, hepatita A-B-C, hipo si hipertensiunea, varicele.
- Afectiuni ale aparatului respirator: astm, laringite si bronsite, rinite, amigdalite.
- Afectiuni ale aparatului urogenital: cistita, durerile si tulburarile menstruale, impotenta, menopauza.
- Afectiuni ale sistemului nervos: tulburarile de somn, insuficienta intelectuala, epuizarea nervoasa, oboseala cronica.
- Afectiuni ale sistemului tegumentos: acneea, actinomicoza (infectii in special la copii), alergii si mancarimi, eczema, eczema seboreica, hematoame, eritrasma (inflamatia pielii in interiorul coapsei), pemfigul, perlesul (zabala), riduri, vergeturi.
- Afectiuni ale sistemului ocular: cataracta, glaucomul, ulciorul.
- Afectiuni ale sistemului imunitar.
Rezultate notabile a avut si in cazul bolilor cum ar fi: artrita reumatica, candida vaginala, herpes, Zona Zoster, psoriazisul, sclerodermia, scleroza multipla.

Dudul

Denumirea plantei: Dud (Morus), familia Moraceae.
Denumiri populare: agud, fragar, cirici, iagod, mura, sorcoji.
Descriere: dudul este un arbore inalt de aproximativ 15 m, cu frunze asimetric lobate si fructe dulci fade, albe (Morus alba) sau negru-rosiatice (Morus nigra). Il intalnim pe tot intinsul tarii in regiunile de campie si dealuri joase.
Perioada de vegetatie: planta multianuala.
Perioada de recoltare: in scopuri terapeutice se utilizeaza frunzele fara petiol recoltate in mai si iunie prin ciupire sau prin strangere, iar fructele mature proaspete.
Boli in care poate fi utilizata: diaree, diabetul zaharat, gastrita, ulcerul gastric si duodenal, in cazul afectiunilor pulmonare, cat si la angine, stomatite, afte.
Retete: Fructul bine copt se recomanda contra constipatiei. Fruc­tele proas­­pete sub forma de sirop au efect laxativ si usor diuretic.
Infuzie: o lingura de frunze tocate, oparite cu 250 ml de apa clocotita. Se bea in 3 reprize dupa mesele principale, iar pentru diabet nu se indulceste cu zahar, ci cu zaharina sau ciclamat de sodiu.
Sucul fructelor extras inainte de completa maturitate contine 20-25 g acid citric la litru (se utilizeaza in sirop astringent pentru gargare contra anginelor, stomatitelor si aftelor).

Fragul

Denumirea plantei: frag (Fragaris vesca), fam. Rosaceae.
Denumiri populare: agrange, buruiana de fragi, capsuni, fragi de padure, fraguta salbatica, fronza, varagute.
Descriere: este o planta cu tulpina scurta, frunze in rozeta, flori mici si albe si fructe mici, conice, rosii sau albicioase care iubeste sa rasara in luminisurile si poienele padurilor.
Perioada de vegetatie si recoltare: este o planta perena. Se utilizeaza frunzele, care se rup fara petiolul principal. Se recolteaza din iunie pana la inceputul lunii octombrie, precum si fructele coapte.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: diaree, enterite, cistite, guta, diabet zaharat, eruptii tegumentare, ateroscleroza, afectiuni renale, artritism, reumatism, afectiuni hepatice, colesterol crescut, tuberculoza, constipatie cro­nica, astenie, litiaza urinara, litiaza hepatica.
Retete:
Infuzie: o lingurita de frunze la 200 ml apa clocotita, din care se beau 2 ceaiuri pe zi.
Sucul: se pregateste din 200 g fructe spalate si zvantate care se storc prin tifon, apoi se indulcesc cu 5 g zahar si se consuma ime­diat.
Gelatina: 250 g fructe proaspete, 20 g zahar, 1.5 foi gelatina si 75 ml apa. Se extrage sucul din fructe, iar resturile se fierb cu 50 ml apa si se strecoara. In jumatate din lichidul fierbinte rezultat, se dizolva gelatina muiata in apa rece, se amesteca bine, apoi se rastoarna
intr-o forma umezita si se da la rece.

Feriga dulce

Denumirea plantei: feriga dulce (polypodium vulgare), familia: polypodiaceae.
Denumiri populare: buruiana dulce, ferecei, feriga dulce, feresea, feriga, feriguta, feristei, iarba dulce de munte, iarba dulce de padure, iarba-sarpelui, lemn dulce, navalnic, radacina dulce de munte, spasul dracului.
Descriere: este o planta intalnita in zonele stancoase, umbrite si umede, in paduri din regiunea montana si submontana.
Perioada de vegetatie si recoltare: din luna aprilie pana-n sfarsitul lunii octombrie. Rizomul acestei plante are calitati curabile. Se recolteaza din luna mai pana-n octombrie.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: boli ale vezicii urinare, ale rinichilor, tuse cronica, constipatii cronice, insuficienta hepatica, gastrita.